Capitolul 12 : Neasteptat

Capitolul 12: Neasteptat

BPOV:  Era intuneric si o liniste profunda. Nu vedeam decat mici luminite in gol… chiar si forma oraselor era inghitita de intuneric. Inainte imi placea intunericul si linistea… ei erau confidentii mei si doar ei ma faceau sa ma simt in siguranta. Dupa ce a murit mama, numai in intuneric puteam fi eu… numai atunci nu trebuia sa ma prefac ca ma simt bine… puteam sa plang, sa sufar si parca sa-mi aud gandurile in linistea ce ma inconjura.
Incercam sa dorm si sa-mi scot imaginea lui din cap. Imi doream atat de mult sa ma sarute, dar cand a facut-o… totul a fost ca un soc electric si intensitatea crestea incat nu am putut rezista. Eram atat de confuza si de intrigata… si totul numai din vina lui, asa ca nu am facut nimic mai mult decat sa-mi lipesc palma de fata lui… un singur „clap” , dar bucuria pe care am simtit-o cand am vazut uimirea din ochii sai a fost de nedescris. Ma amuza situatia… probabil eram singura fata din intreg universul care s-a comportat asa dupa ce a sarutat-o.
Inca 2 ore si aveam sa ajung acasa… dar, brusc totul s-a intunecat si visele au revenit.

***

Vedeam ca prin vis lumina si simteam un miros placut de bacon… mirosea ca acasa si apoi brusc, mi-am adus aminte… eram acasa. Tata!
M-am dat grabita jos din pat… de fapt, prea grabita. Da, perfect… acum tot ceea ce era pe noptiera statea intins pe parchet. Dar, mi-a atras atentia telefonul… beculetul care sclipea atunci cand aveam mesaje. Hmm, probabil Rose a aflat deja ca m-am intors.
Am ridicat de pe jos telefonul si mi-a luat mai mult decat de obicei sa-l deblochez… tastatura idioata.
„Bella…stiu ca te-ai intors. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat! Vreau sa vorbim despre asta. Vin la tine pe la ora 16:00. Mi-a fost dor de tine. Te iubesc, Jacob. „
Hmm… eram sigura ca ne vom impaca. Jacob chiar ma iubea, la fel de mult cum il iubeam si eu pe el.
Fericita, m-am indreptat spre bucatarie.
– ” Buna dimineata, tata! ” si l-am imbratisat
– ” Neata, Bells! Cum ai dormit? ”
– ” Hmm… foarte bine. Dupa toate noptile nedormite din Seattle… a fost excelent! ” Mai ales ca Silence m-a lasat in pace… am adaugat in gandul meu.
– ” Hihi… te aud ! De ce nu-mi spui si pe cine ai visat? Pot sa pariez ca din cauza unor ochi verzi te simti atat de bine dispusa. Hihi…”
– ” Taci! ” Oh, trebuia eu sa ma gandesc la ea…
– ” Ai spus ceva, Bella ? ”
– ” Nu tata…doar pofta buna! ” am incercat sa ascund grimasa de pe fata mea.
– ” Sa ai pofta ! ”
Mda, sigur … la cat de oribila mi s-a parut mancarea zilele trecute sigur voi avea pofta…
– ” Bella, sper sa nu te superi… astazi voiam sa stau cu tine, dar am fost sunat de la sectie, au nevoie de mine. Imi pare atat de rau…”
– ” Hmm… nu-i nimic, tata. Si asa astazi ma intalnesc cu Jacob, asa ca nu o sa fiu singura. ”
– ” Deci, v-ati impacat… ma bucur pentru voi, copii ! Atunci, Bells… eu plec, o dupa-amiaza placuta!” si mi-a facut cu ochiul… hmm, cu siguranta avea sa fie o dupa-amiaza placuta.

***

Mda… nu am avut timp decat sa fac un dus si sa ma schimb, pana sa aud soneria . Am coborat scarile in fuga, am deschis usa si acolo era el, universul meu.
Dar parea mai obosit… si suparat.
– ” Buna, Bella ! ” a spus zambind.
– ” Hmm.. buna, vrei sa intri? ” afara ploua si chiar nu voiam ca el sa raceasca …
– ” De fapt… ma gandeam sa mergem la pizzeria lui Ben. Daca nu te deranjeaza? ”
– ” Nu ma deranjeaza, sa mergem! ”
Am inchis usa si l-am urmat la masina. Nu voiam decat sa-l imbratisez si sa-i spun ca mi-a fost dor de el. Dar voiam sa vada ca a gresit…asa ca nu am facut nimic din ceea ce doream.
In masina nu a scos niciun cuvant, iar pe mine nu ma deranja linistea, iar cand am ajuns la pizzeria nu a facut decat sa ma conduca spre masa la care stateam de obicei.
– ” Bella…”
– ” Mda ? ” I-am raspuns in timp ce imi mancam linistita pizza…
– ” Bella… uita-te la mine. Bella, te iubesc. Fara tine pur si simplu nu pot sa exist, iubito! Imi pare rau pentru ce am spus… imi pare rau pentru tot… dar fac toate astea pentru ca tin la tine. Crede-ma… cat ai fost plecata nu am putut sa dorm, sa mananc, nu pot nici sa respir bine fara tine. ”
– ” Credeam ca sunt singura care se simte asa….”
– ” Bella, trebuie sa ma crezi. Cand tu nu esti langa mine, ma simt atat de singur…”
– ” Stiu, Jacob… sentimentul e reciproc.Dar, nu imi place sa te comporti asa, pur si simplu simt ca nu ai incredere in mine ” si l-am privit in ochi.
– ” Stiu ca am gresit si iti jur ca de astazi totul se va schimba.Te iubesc, Bella… si niciodata nu o sa te las sa pleci de langa mine! ”
– ” Nimic nu m-ar putea face sa plec de langa tine…nici macar nu..” dar am fost intrerupta de cea mai pitigaiata si sclifosita voce existenta in intreaga lume.
– ” Hmm… tu trebuie sa fii Bella. Jacob mi-a spus multe despre tine. ” si mi s-a intunecat viziunea atunci cand am vazut-o ca se aseaza in bratele lui Jacob ca si cum ar fi cel mai normal lucru din lume.
– Jacob, iubitule… inca nu s-a terminat proiectul la biologie pe care trebuia sa-l faceti? M-am saturat de proiectul asta, eu vreau sa petrec cat mai mult timp cu tine. ” Ma uitam socata cum tot parul ei blond si ondulat s-a lasat pe fata lui Jacob… si nu am mai vazut decat ochii socati ai acestuia inainte sa ma ridic si sa plec.

Totul se terminase pentru mine…